Prima întâlnire cu restanța

Fiecare student la medicină se vede deja un viitor doctor de succes, dar puțini își imaginează obstacolele de pe drum.
Unul dintre cele mai „memorabile” pentru mine? Prima restanță.
Prima restanță la medicină este momentul în care am realizat cu adevărat diferența dintre facultate și liceu. Restanța nu e o notă mică pe care o repari cu 2-3 note de zece. Nu este nici un “calificativ” care definește cum te vei descurca la celelalte materii sau în ceilalți ani de facultate. Ea este doar unul din multele momente din facultatea de medicină în care trebuie să te pui la loc cu “burta pe carte” la o materie care se vede că nu a fost preferata ta.

Cum am ajuns de fapt la prima restanță la anatomie?

Printr-o combinație de 3 factori.
Primul a fost subestimarea materiei.
Aveam impresia că dacă pe parcursul anului mi-am făcut notițe cu desene și liniuțe, informația este deja rămasă în memorie. Credeam că dacă am răsfoit de câteva ori Netter-ul și am deschis Complete anatomy după orele de LP, memoria vizuală o să-și facă singură treabă. Dar nu a fost așa. Materia era foarte multă și nu era una ușoară.
Am făcut greșeala atunci când învățam în apropierea examenului practic să mă comport ca la admitere. Să fiu perfecționistă și să vreau să știu fiecare detaliu pe un subiect. Așa am ajuns să am subiecte care nu au fost atinse deloc pentru că am vrut să le știu pe unele în detaliu.
Ce am învățat? Atunci când te pregătești pentru un examen practic pentru facultate este foarte important să știi informațiile de BAZĂ pentru fiecare subiect.

Al doilea a fost supraestimarea abilităților mele.
Am crezut că pierd 2-3 nopți și termin materia.
Am uitat cât de important este și somnul în reținutul materiei. Așa că am intrat într-un burnout. Eram epuizată și fizic și emoțional. Nu mă mai puteam concentra și aveam impresia că nu mai rețin nimic.
Ce am învățat? Oricât de stresată aș fi soluția în apropierea unui examen nu este pierdutul nopților pentru că nu voi mai da deloc randament.

Ultimul lucru care mi-a adus restanța este biletul.
Deși sună puțin ciudat, la facultatea mea de medicină la examenul de anatomie biletul pe care-l extragi poate fi cel care-ți decide dacă vei lua admis sau respins la acel examen.
Pe bilet vei avea 2 subiecte. Este foarte important atunci când te ascultă profesorul să le știi pe amândouă. Eu îl știam doar pe al doilea de pe bilet. Acest lucru mi-a adus restanța.

Ce a urmat după ce am auzit respins?

Pentru că era prima mea restanță am plâns. Mă învinovățeam pentru că nu am reușit din prima. Apăreau gânduri precum că nu mă voi descurca la viitoarele examene și că locul meu nu este aici.
Nu era adevărat. Restanța a fost în vară și mi-am calculat timpul în așa fel încât să am 2 treceri prin materie. Am reușit să iau nota pe care mi-am dorit-o la grilă și nu mi-a influențat poziția pe clasament.
Nu a fost ușor. Prima restanță nu e floare la ureche pentru nimeni.
Dar, te va învăța să te organizezi mai bine, să nu faci aceleași greșeli și să nu crezi pe toți care zic “nu am învățat nimic”.
Nu este sfârșitul lumii și nici nu inseamnă că nu te vei descurca. Este un moment în care vara va trebui să înveti mai mult pentru a te bucura după.

‍