Te-ai gândit vreodată, cum se face că la început de orice drum ești extrem de motivat și dornic să începi un lucru nou și în scurt timp îți piere toată energia de a-l mai face?
Realizezi că nu ai timp, că nu ești în starea potrivită, că ești obosit, că nu te poți ține de planul stabilit. Cel mai probabil spui că nu mai ai suficientă motivație și te învinovățești pe tine, pe alții sau felul în care se întâmplă toate. Ți se pare cunoscut? Și mie…mai bine zis “been there, done that”.
Hai să îți prezint un element mai important decât motivația, așa cum este ea înțeleasă la modul general, și anume: disciplina.
În psihologie, disciplina se mai numește persistență motivațională. Adică acea parte a motivației care te ajută să îți continui călătoria chiar și atunci când apar probleme, când ți-e greu, când ai obosit, când nu ai chef, când simți că nu mai poți.
Întrebarea motivației este ”de ce?”. Întrebările disciplinei sunt ”cum?”, ”când?”, ”cât”.
Motivația este cea care condiționează. Ea spune: ”dacă mă simt bine, dacă am timp, dacă am stare, voi face un anumit lucru”.
Disciplina este cea care de-condiționează. Ea presupune că ”indiferent dacă am chef, îmi găsesc timp și putere și fac ce mi-am propus”.
Atât timp cât te-ai asigurat de faptul că ce vrei să faci este bun și potrivit pentru tine, nu-ți mai căuta mereu motivația. Ea rămâne cu tine, doar că își pierde din intensitate. Altceva e nevoie să dezvolți mai mult: perseverența . Este cea care îți permite să faci același lucru constant, în fiecare zi sau o dată la câteva zile. Astfel ia naștere un nou OBICEI.
În formarea unui obicei, cheia este repetiția, nu perfecțiunea. Nu trebuie să studiezi toate detaliile unui obicei nou. Trebuie doar să exersezi. Repetiția e mama învățăturii și este una dintre cele mai importante etape ale formării unui nou obicei. Formarea unui obicei depinde de frecvență, nu de timp.
Marele avantaj al unui obicei este că te eliberează de limitările exterioare și interioare. Nu mai depinzi de faptul că nu ai condiții ideale (spațiu, timp, etc.). Nu mai depinzi de faptul că nu ești în forma perfectă, că nu mai ai starea euforică de la început, că nu ai suficientă încredere în tine. Obiceiul este cel ce te ajută să obții ce ți-ai propus. Pentru că ajungi să repeți exact aceeași activitate pentru o perioadă de timp. El conține secretul oricărei reușite.Aparent paradoxal, cele care îți aduc cele mai mari satisfacții la final, sunt rutina și repetiția.
Te încurajez să te eliberezi de gândul că ”voi începe să fac doar atunci când voi fi pregătit 100%”. Nu poți ajunge în acel punct decât făcând puțin câte puțin, indiferent de condiții, climat și felul în care te simți. După aproximativ o lună de zile, te vei simți natural și relaxat să mergi pe drumul tău. Nu mai resimți greutatea de la început.
Cea mai puternică motivație este dată de bucuria rezultatelor obținute prin obiceiurile create de disciplină iar Succesul este produsul rutinei zilnice, nu al schimbărilor făcute o singură dată în viață.
Prin urmare, motivația este o tentativă de a obține starea de pregătire pentru o anumită acțiune. Disciplina este atunci când tu faci ceea ce trebuie, chiar dacă nu ai starea perfectă. După care te simți perfect.
Disciplina este un sistem, iar motivația, în același timp, este un scop analogic. Există o simetrie. Disciplina este ceva permanent, însă motivația ceva temporar.
E șansa ta să primești o pregătire detaliată și structurată pentru admiterea la medicină!
